Cat dai sa te angajez la mine?

Cel ce lua interviul avea o functie dubla de CEO si de actionar majoritar la firma angajatoare. Se citea pe fata lui ca folosea acea intrebare intrucat vroia sa socheze putin candidatul, sa-l scoata din carapace, dar, cel mai important, cred ca vroia sa vada intr-o lumina puternica motivatia potentialulului angajat de a lucra in firma lui.

Dar sa revin la intrebarea: „Cat dai sa te angajez la mine ?” Bineinteles ca nu vorbim de spaga, sau de vreo gaina si o sticla de tuica de pus in portbagajul patronului. Parafrazand intrebarea ar suna cam asa: „ce ai fi in stare sa faci sau sa sacrifici ca sa obtii acest job?”.

Noul angajat doreste din prima masina, laptop, mobil, diurna, cazare la minim 3 stele, traininguri, reduceri, asigurare, team-building-uri, bonusuri, vacante, si bineinteles salariu (daca se poate minim 1,000 euro).

Dar situatia se schimba abrupt in contextul actual, in care se reduc bugete, se ingheata posturi, se diminueaza salarii, se taie bonusuri sau chiar se concediaza oameni; un job bun e lucru greu de gasit. Vremurile in care sareai cu nonsalanta din job in job la fiecare 50-100 de euro in plus la salariu, sau la fiecare clasa in plus la masina de serviciu au apus.

Iar messengerul in timpul zilei, telefoanele nesfarsite cu amicii, dusul cu masina de serviciu in concediu o sa dispara din „normalitatea” unei zile de lucru. Dar, obisnuiti sa ne ocupam de lucruri personale la serviciu, reuseam sa prelungim serviciul si acasa pana seara tarziu, astfel incat niciodata nu puteam spune unde se termina timpul personal si unde incepe timpul profesional.

Si o sa ajungem sa „platim” angajatorul ca sa te invete cateva luni un nou job, sa aiba rabdare cu greselile ce le vei comite. Sa platesti cu timp personal, cu voluntariat, cu loialitate, cu bun simt, cu productivitate, cu dorinta de eficientizare, de specializare si cu 8-9 ore de lucru intens pe zi, in care te concentrezi doar asupra jobului.