De cativa ani a inceput aceasta moda a imbracarii scaunelor in huse pentru a da un aer „de sarbatoare” salii de restaurant. Atunci la inceput, poate ca aceasta moda avea si o latura estetico-practica, scaunele fiind uzate, salile prost luminate, ca de dinainte de Revolutie.
Dar intre timp, restaurantele existente s-au renovat, toate si-au cumparat scaune noi, elegante, asortate la coloristica salii in general. Pe langa cele existente, s-au deschis insa si multe restaurante noi. Este si pacat sa le imbraci cu niste huse pale care au supravietuit unui numar de evenimente.
Mai mult decat atat, dincolo de cosmarul logistic (spalare, inlocuire datorita uzurii sau mancarii scapate, adaptare la scaunele unuii anumit restaurant), mobilierul imbracat cu huse imi dau si o impresie de casa parasita, bantuita de fantome.
Exista optiuni de decorare discreta a salii fara neaparat sa trecem in partea kitsch-ului, ca de exemplu cu buchete mici de flori, cu cateva fasii de organza (v. foto). Astfel incat poate ca moda huselor ar putea sa dispara usor, usor.
Exista optiuni de decorare discreta a salii fara neaparat sa trecem in partea kitsch-ului, ca de exemplu cu buchete mici de flori, cu cateva fasii de organza (v. foto). Astfel incat poate ca moda huselor ar putea sa dispara usor, usor.
Tot din categoria kitsch va mai pot enumera cateva „efecte speciale”: perdelutele de lumini care se pun in spatele mesei mirilor si nasilor, fantani de sampanie cand nimeni nu bea sampanie, fantani de ciocolata pentru murdarit maini si rochii, intreruperea valsului miresei de marsul pt. vreun musafir intarziat, furatul miresei si dusul ei in vreo discoteca plina de fum sau pe scena unui concert, aducerea miresei inapoi la restaurant dupa minim o ora.
Deci intrebarea zilei ramane „cu husa sau fara husa ?”
