Intr-o seara eram intr-un supermarket dintr-o retea internationala sa fac o serie de cumparaturi „de completare” (apa, paine si niste fructe).
Nu aveam portmoneul la mine, doar niste bancnote. Nici o o moneda ca sa iau un carucior de afara; nici o problema, imi zic, voi lua un cos de cumparaturi de afara.
Intru si observ pentru prima oara in ultimii 5 ani de zile de cand imi fac cumparaturile in acea retea de magazine, ca NU exista cosuri de mana. Si chiar am intrebat si la informatii. Realizez ca nu stiam acest lucru pentru ca intotdeauna luam un carucior de afara si il umpleam cu produse.
E ok, cumpar oricum putin, asa ca le voi cara in maini pana la casele de marcat. Iau fructele, painea si apoi apa; mai sun sotia si aflu ca mai trebuie sa iau ulei si niste lapte. Deja devenise un exercitiu de echilibristica aceasta sesiune de cumparaturi; daca mai luam un pachet de guma de mestecat, scapam totul pe jos, caci nu mai aveam cum si unde sa o tin (probabil in buzunar, dar s-ar fi interpretat).
In sfarsit, ma indrept inspre case, si am o a doua revelatie. La fel ca mine, cel putin alte zece persoane carau in maini micile cumparaturi facute, fara carucioare, fara cosuri de mana si fara sacose refolosite din alte retele de magazine.
Poate fi o metoda folosita in perioade de criza pentru tratarea „shopmaniei” . Nu poti cara decat o cantitate limitata de produse in maine si deci vei respecta lista de cumparaturi initiala si te poti astfel incadra intr-un buget de altfel considerat ridicol acum 2-3 ani.
