O singura zi pe an nu sta in luneta masinii steagul purtat de mine pana la Olimpiada din Atena 2004 si inapoi. Si atunci, dar cu siguranta si acum e o aventura sa iti procui un steag al Romaniei de dimensiuni normale; dupa cateva zile de cautari, cu o seara inainte de a pleca spre Grecia l-am gasit in vechea librarie din cartier, pus undeva sub tejghea, pentru ca probabil nu era printre cele mai vandute articole.
Obiceiul de a arbora steagul de ziua nationala oriunde e posibil (acasa in balcon, la geamul de la bucatarie, in masina etc.) l-am observat acum aproape un deceniu la Budapesta, unde era un gest de normalitate, nu de nationalism sau extremism ci mai ales de respect si de apartenenta.
