Am citit in revista Money un articol de Daniel Apostol (Slabiciunea socialismului corporatist), in care se specula despre CUM se va redresa economia mondiala
– scenariul optimist („V”): dupa o cadere abrupta, se atinge un punct minim, dupa care urmeaza o panta de redresare rapida
– scenariul moderat („U”): dupa punctul de minim urmeaza o perioada de reaprindere a motoarelor si abia dupa aceea vine redresarea.
Dar ce ne facem daca pentru Romania va fi valabil scenariul pesimist „L”, in care dupa punctul critic de minim urmeaza o redresare plapanda, de depresiune economica de durata? Aveti alaturi un grafic luat de pe blogul unui prieten, care trateaza si natura psihologica a unei crize cu treceri rapide de la euforie la depresie.
Ar mai fi un scenariu de tip „M”, care il putem vedea si in Romania, daca e sa ne luam dupa euforia comunicatelor guvernamentale: luna aprilie a fost luna cu cele mai mari incasari bugetare (oare au uitat ca acum se aduna o serie de impozite trimestriale de la microintreprinderi?), somajul e relativ constanta (dar in acelasi timp se preconizeaza inca 500,000 de someri noi pana la sf. anului, ceea ce inseamna o dublare fata de inceputul lui 2009).
Un partener de afaceri din Galati cu care discutam zilele trecute, imi spunea ca scenariul „L” are si o varianta de cosmar => scenariul „O”, in care rataciti fiind in tranzitia capitalista batem pasul pe loc si nu invatam din greselile trecutului.
Cert e ca apogeul crizei e inca in fata (multi cred ca daca trecem de vara, o sa trecem si de criza, dar poate ca e cam empirica aceasta abordare).
